Era vant... eu si familia mea ne mutasem de curand intr-o casa dintr-un orasel din Japonia , apropiat foarte mult de Tokio ; duceam o viata perfecta , mo rog , aproape perfecta ... dar in fond , era buna , pana intr-o zi cand , l-am intalnit pe el ... de atunci , viata mea se transfrormase intr-un cosmar , un cosmar din care , singura scapare era moartea ..........................................................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................................................
Pacatul sangelui:
Lumina Mortii
Ma plimbam singura pe strazile pustii ale orasului . Afara era inorat ... din cand se mai vedeau cateva persoane grabite , poate pt. ca era zi lucratoare , sau poate , doar pentru ca urma sa vina ploaia... oricum ... urma sa merg la o noua scoala , sa imi incep o noua viata , una , poate, lipsita de durere , de derea precum cea care am simtit-o cand a murit mama ... Dar sa revenim .. de felul meu , eram o persoana retrasa , ai carei importante eram decat eu... da..., asa eram.. o fetita razgaiata, egoista ... dar ce conta? La urma urmei , sora mea suferea enorm .. mai mult decat mine , datorita mortii mamei ... ea nu lasa sa i se vada suferinta... si era si normal... o cunostea pe mama doar din poze si, ii era dor de ea , chiar daca nu a cunoscuta niciodata cu adevarat ... daca ma gandesc mai bine , si mie imi e greu sa imi reamintesc vocea ei ... vocea mamei .... si urma sa fie si mai rau ... pana la varsta de 7 ani ne crescuse bunica ... tata a fost si el distrus si , abea daca mai avea timp de noi ...
Imi izolasem total sentimentele... imi era greu sa mai am incredere in oameni ... singurul meu adapost era familia ... sau mai bine spus , sora mea ... pentru ca tata ... nici nu avea timp sa ne spuna noapte buna... lucra zi si noapte , si cateodata , lipsea mai mult de 2 zile .. in clasele primare copii nici nu ma bagau in seama , din purul motiva ca nu am mama... tata nu se interesa de situatia mea scolara , dar totusi invatam bine ... viata era viata ... si totusi , eram fericiti impreuna ... tata avea destui bani sa ne intretina si, o duceam binisor ... dar sa revenim ... ma plimbam singura pe pe trotoar , cu capul in jos ... era liniste ... pana cand , ma lovisem de o persona.
-Hei , tu! Ai grija pe unde mergi!
imi ridicasem capul si ma uitasem la acea persoana ... nu avea rost sa imi cer scuze ... mai ales ca , era si el un copil ... un copil de varsta mea ... dar oricum ... ma simteam ciudat ... ca si cum l-as cunoaste pe acel baiat de undeva ... dar de ce ? de ce trebuia sa fie totul atat de confuz?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
sper sa va placa .. astept comentari si va rog sa ziceti ce nu v-a placut si ce v-a placut ... nu numai super foc! astept continuarea sau nasol fic! nu te pricepi ....
Subiect: Pacatul sangelui: Lumina mortii 
Mar Iul 22, 2008 2:54 pm