Slayers 4-Razbunarea lui Sabuno

Fiind obsedata de Slayers, m-am gandit sa fac o mica...continuare, desi dupa ultimele stiri in legatura cu anime-ul va trebui s-o schimb pe toata...
dar pana atunci mai e...vreau sa aud parerile voastre si niste critici (stiu c-ai varza descrierea)

CAP. 1-NOI PLANRI, NOI INCEPUTURI

Trecusera 2 ani de la infrangerea monstrului din Lumea de deasupra, Stea Intunecata.Valgaav,ultimul dragon antic,devenit doar un pui in urma atacului celor 5 arme ale luminii, se maturiza in cateva luni.Dorinta sa de a se razbuna pe cei ce il impiedicasera sa purifice lumea era mai arzatoare ca oricand.Filia, ultimul dragon auriu, incercase sa-l faca sa renunte la planurile lui,dar in zadar. Valgaav era suparat in special pe xellos, un preot monstru ce luptase impotriva stapanului sau, Gaav. De parca nu era de ajuns, Xellos se aliase cu Sirius si Erulogos, doi locuitori ai lumii de deasupra, ajutand astfel la distrugerea lui Stea Intunecata.
Totusi, in acea lume ciudata mai existau doua specii de creaturi de care nu stia aproape nimeni. Una dintre ele era Rasa dragonilor albi, dar legendele spuneau ca acestia fusesera omorati de Locuitorii astrali. Acestia erau un fel de monstrii foarte puternici ce atacau oamenii, care erau hrana lor.Conducatorul Lumii astrale era un monstru teribil, numit Saruno. El fusese cel care il angajase pe Xellos sa-l aduca pe Valgaav de partea monstrilor, dar preotul misterios uitase de el, fiind ocupat sa salveze lumea. Valgaav stia toate acestea, caci el il parase pe Xellos. Din pacate pentru el, acesta nu era de gasit.
In acest timp, intr-un mic orasel linistit de obicei, Zelgadis hotarase sa faca un popas. Obosit de drum, se intra intr-un mic han si isi lua o camera pentru a innopta acolo. Desi inca era lumina afara, se duse la culcare. Nici nu se aseza bine in pat, ca o bubuitura cutremura pamantul. Stiind din propria experienta ca astfel de incidente erau sursa unor necazuri, iesi afara. In mijlocul orasului oamenii se stransesera si se uitau ca la circ. In centrul atentiei erau trei vrajitoare: una statea jos, rezemata de peretele unei fantani si celelalte doua urlau una la alta, facandu-se in toate felurile. Zelgadis nu stia cine erau, dar o recunoscu pe vrajitoarea care statea jos. Era vechea lui tovarasa, Lina Inverse. Una dintre cele doua scandalagii pleca furioasa, iar cealalta se apropie de locul unde statea Lina. Era inalta, bruneta si avea o infatisare cam nesuferita.
-Ridica-te odata! se rasti ea.Nu te pot astepta toata ziua! Misca-te!
-Sunt obosita! se planse Lina.
-Atunci ramai aici!
Pleca,bombanind ceva. Zelgadis o privi curios un timp. Avea impresia ca stia cine era. Se duse langa Lina, care tresari speriata.
-Tu erai! zise ea, parand mult mai vesela. Credeam ca era Luna!
-Unde-i Gourry? intreba Zelgadis, incercand sa-i atraga atentia de la sora ei.
-S-a dus sa-si viziteze fratele! Ar cam trebui sa plec! Vorbim altadata!
Se ridica trista si pleca. Fiind mai mare si mai puternica decat ea, Luna nu pierdea niciodata ocazia sa-i faca viata un cosmar surorii ei. Dar nici Lina nu era o vrajitoare slaba. In urma cu cativa ani il invinse pe conducatorul monstrilor, Shabranigdo. Cu toate acestea, crescuse cu frica fata de Luna si nu indraznea s-o infunte, insa de la un timp tot cauta o cale sa fuga de aceasta.